În vara care tocmai s-a încheiat s-au făcut trei ani de când mă ocup de content writing. Au fost trei ani cu bune și cu rele, trageți voi concluzia dacă au fost mai multe bune decât rele la finalul articolului, în funcție probabil de care parte a paharului (plină sau goală) sunteți obișnuiți să o vedeți. Am învățat multe în acest timp și am încercat pe cât posibil să mă adaptez multor ciudățenii, astfel încât să rezist pe o piață destul de dificilă. M-am lovit de țepe, de neseriozitate, de instituții ale statului în care domină incompetența, dar m-am și bucurat fantastic în momentul în care am avut colaborări cu oameni serioși, cu tineri asemenea mie care au dorit să încerce să-și facă un viitor la ei în țară.
Despre țepe
Am luat. Și încă câte. Și o să mai iau probabil atât timp cât am să continui să lucrez în acest domeniu. Se dau țepe și pe-afară stați liniștiți, că doar nu am inventat noi românii hoția. La noi însă șansele de a lua țeapă sunt mult mai mari.
Ce țepe am luat? Păi mi s-a întâmplat de multe ori să lucrez pe încredere și, la final, când să primesc banii, oamenii pentru care am lucrat au dispărut ca măgarul în ceață. Pentru că sumele nu sunt mari, procesele în instanță nu sunt o soluție. Am trecut de la mine dar începând de anul acesta, am început să cam refuz persoanele dubioase. Nu pot nici să cer banii înainte ca la curve, așa că am ales să semnez contracte doar cu oamenii care par ok cât de cât.
De la începutul anului și până acum, cu tot cu selecția asta mai serioasă tot am luat vreo patru țepe (aproximativ 1000 de lei). A, aș cataloga drept țeapă și companiile care vin la tine, te vrăjesc că vor 10 articole pe lună timp de un an, ca să le faci un preț bun, îți trimit în prima lună 10 articole apoi nu mai auzi vreodată de ele. Scopul lor e să te păcălească cu volumul de muncă astfel încât să le dai prețuri mai mici. Am pățit chestia asta de vreo două ori până acum.
Despre neseriozitate
Aici sunt multe de spus pentru că neseriozitatea se răsfrânge pe mai multe planuri. Avem în primul rând neseriozitatea celor care doresc informații despre un anumit serviciu. Îți trimit e-mail, le răspunzi apoi nu mai auzi niciodată de ei.
Urmează apoi neseriozitatea colaboratorilor cu care ai deja semnat un contract. Ei la fel, răspund la mailuri doar când au ei chef, îți fac plățile când își aduc ei aminte și au obiceiul, prostul obicei, să-ți ceară mereu prețuri mai mici deși tu deja lucrezi pentru ei pe prețuri bune. M-am lovit și de colaboratori neserioși dar am trecut cu vederea.
Așa sunt românii și în realitate, de ce ar fi altfel online? Cred că românii au neseriozitatea înscrisă în molecula ADN sau ceva de genul pentru că eu unul, puține colaborări am avut care să meargă ca pe roate. Culmea, cele mai neserioase companii sunt cele mari, în care e harababură și în care nu știe niciodată stânga ce face dreapta. Tipic românesc. De multe ori am catalogat neseriozitatea drept lipsă de respect, am rupt multe colaborări din cauza asta.
Situații absurde
Am fost amenințat cu judecata de o firmă de hosting pentru că am avut „tupeul” să le spun într-un tichet de suport faptul că au cele mai proaste servicii de pe piață. M-a sunat firma lor de avocatură să mă anunțe că voi fi chemat în judecată întrucât am scris cuvântul „prost” în tichet și am jignit brandul. Am râs copios și atunci, râd și acum.
De fapt, firmele de hosting nu dau doi bani pe tine ca și client, cel puțin în România. Sunt client de 4 ani la XServers și când le-am zis să-mi facă și mie o ofertă de preț (nu mi-au făcut niciuna în 4 ani), nici nu m-au băgat în seamă. Au zis că ei nu fac d-astea :)) După ce le-am băgat în buzunare sute de milioane, mi se pare o abordare foarte corectă. Au prețuri mult mai mari față de concurență. Dacă aveau prețuri bune vă dați seama că nu aș fi venit cu pretenții.
Am mai avut probleme și cu alte companii de hosting din România. Unii mi-au vândut un pachet de găzduire la jumătate de preț de Black Friday iar după o săptămână mi-au tăiat jumătate din resurse fără să anunțe, așa, ca hoții. Când am venit la ei cu reclamații pe tema asta mi-au zis că ce, eu sunt de vină că vreau mult de bani puțini. De parcă eu aș fi făcut oferta de Black Friday. Atât de mult tupeu prostesc și nesimțire nu am văzut la nimeni până acum.
Și au mai fost unii de la care cumpărasem destinatiiperfecte.ro, iar după ce am prelungit un an de zile domeniul m-am trezit că nu-mi mai funcționa. Firma de hosting mi-l scosese la licitație. Noroc că am văzut la timp.
Am avut o colaborare ani de zile cu o companie SEO din România. A trebuit să aflu de la alții că ei au renunțat la colaborare. Atunci au renunțat la colaborările cu toți bloggerii dar ce să vezi, nu au anunțat pe nimeni. Informația s-a scurs de la cineva din interior când oamenii au văzut că nu mai primesc niciun semn de la compania cu care lucraseră ani de zile lună de lunp. Cum vine asta frate? Ani de zile îți faci treaba cu bloggerii apoi când renunți la colaborare, nici măcar nu-i mai anunți? Atât de mult respect ai pentru cei care ți-au adus bani ani de zile? Cam da.
Despre ANAF
Pentru că lucrez legal și dau facturi, am de-a face cu instituțiile statului, respectiv ANAF. E de doamne-ferește. Mi-au trimis acum câteva luni un titlu executoriu + somație de plată pentru ceva regularizare la pensii din 2016, însă la mine nu ajunsese niciodată acea decizie de impunere. La mine a ajuns direct titlul executoriu. Când m-am dus peste ei în oraș, la ANAF, acei funcționari 7 pe metrul pătrat angajați toți pe pile, nu au știut să-mi spună de unde, ce și cum. A trebuit să stau vreo două ceasuri pe-acolo ca să lămuresc. Ei știu să ceară bani dar nu știu să-ți explice pentru ce-ți cer. Sau nu vor să-ți explice. Naiba știe. Doamne ferește să ai ceva de rezolvat pe la ANAF că-ți blestemi zilele.
Despre micile bucurii
Una dintre bucurii este faptul că fac ceva la mine în țară, într-o perioadă în care la modă este valiza. Se poate face treabă și în România chiar dacă banii nu sunt așa de mulți, chiar dacă ai de-a face cu chinurile neseriozității și cu țepele. Și cu ANAF-ul. Cum e cu banii? Eu după 3 ani sunt de părere că dacă ai un pic de noroc și nimeri câteva colaborări serioase, poți să faci un 1000-1500 de euro pe lună de unul singur, din content writing. Nu sunt bani foarte mulți dar dacă ești om modest, te descurci cu ei. Mai există și acea bucurie că n-ai șef. Și nici program. Te trezești când vrei și muncești cât vrei. Am muncit și eu ani buni la patroni și știu foarte bine cât de … pot să fie unii dintre ei.
Despre business online
După trei ani de content writing, am învățat că se poate face business online în România, dar cu două condiții: să fii bun în ceea ce faci și să fii foarte serios. Atât timp cât îți respecți meseria, atât timp cât te respecți pe tine ca om, atât timp cât îți respecți clienții și colaboratorii, poți să răzbești cu un business online în România. Se simte nevoia de seriozitate în țara asta și dacă ești om serios, totul o să fie bine.
1 Comment